Testimoniale

Festivalul de Teatru Clasic s-a născut într-o seară de început de septembrie a lui 1995. Dimpreună cu regizorul şi profesorul Alexa Visarion, importantă personalitate a teatrului românesc, cu bogată experienţă internaţională, discutam pe marginea unui subiect care-mi revenea obsesiv: ce am putea face pentru a relansa interesaul publicului arădean pentru teatru. Şi ideea unei diversiuni teatrale a venit repede şi firesc: un Festival de Teatru. (…) După o oră aveam macheta festivalului. (…) Pe textele clasice, verificate în timp, s-au realizat cele mai mari spectacole. Apoi am stabilit să nu se dea premii şi să nu se stabilească ierarhii, aici urmând să invităm spectacole importante, unele cu palmares impresionant. Am gândit că cea mai bună perioadă este luna octombrie, la începutul stahiunii teatrale, când pentru artişti energiile acumulate în concediu sunt nealterate. (…) Şi aşa a început. În 8 octombrie 1995 la ora 19,00, o seară de vis.

Ovidiu Cornea

Aradul înseamnă acum şi întotdeauna un important centru cultural. Cu o istorie strălucită. Cu o tradiţie remarcabilă a teatrului. Cu un public de elită. Publicul are, zic eu, cariera pe care o merită.

Valeria Seciu
actriţă

Fiecare venire la Arad pentru mine este o sărbătoare. Este un spaţiu spiritual vechi, un spaţiu pe care îl reîntâlnesc de fiecare dată cu emoţie, cu mare plăcere, cu atât mai mult cu cât publicul arădean, în inima mea, este unul sensibil şi competent. E ca un barometru pentru tot ce înseamnă calitatea artistică a unui spectacol.

Ovidiu Iuliu Moldovan
actor

Textele clasice reprezintă o şcoală foarte bună pentru actori. Mă mir cât de puţină atenţie dau unii actori tineri acelor instrumente de lucru pe care le vor folosi până la sfârşitul carierei. Am fost fermecată de primirea publicului care, în opinia mea, reprezintă el o cheie a succesului acestui festival.

Dorina Lazăr
actriţă

Avem, nevoie de teatru clasic ca de aer. Festivalul reunind titluri şi spectacole ca cele găzduite de actuala ediţie, reprezintă o strălucită confirmare a acestui adevăr. Ar fi nefiresc ca el să nu aibă loc aici, în faţa unui public excepţional, ca un semn de normalitate în viaţa teatrului românesc. Faptul că particip la un astfel de festival trebuie înţeles ca un veritabil premiu.

Mariana Mihuţ
actriţă

Cel mai bun lucru este ca festivalul să-şi menţină cota valorică şi ambiţia de a pune în dialog expresii artistice proaspete, variate, atractive. Fără să fiu adeptul clasamentelor, nu exclud posibilitatea ca în viitor festivalul să acorde un singur premiu excepţional, aşa cum a fost acela primit de noi la Palermo, chiar dacă nu era festival cu premii. Nimic de reproşat selecţiei şi organizării. Ar fi bine ca toate festivalurile să dovedească acelaşi respect pentru valoare.

Horaţiu Mălăele
actor

Oriunde în lumea civilizată, a fi director artistic al unui festival teatral înseamnă a-ţi asuma nişte responsabilităţi şi a avea nişte drepturi, pe toată durata învestiturii sau a mandatului în această funcţie, pentru care se semnează un contract ferm, cu obligaţii precise de ambele părţi, festivalul nefiind un moft, ci o instituţie. (…) Directorul de festival e şi un rău necesar. Lumea (publicul)dar şi media trebuie să aibă pe cine lăuda sau înjura, pentru una sau alta din reprezentaţii, trebuie – cu orice preţ – să-şi exprime punctul de vedere. (…) A fi director de festival, mai ales atunci când eşti critic de teatru, înseamnă să înţelegi, odată în plus, că teatrul nu se face pentru critici, ci pentru public.

Victor Parhon
critic de teatru

(…) organizarea unui festival de teatru clasic e o probă de vitalitate a vieţii teatrale din Arad şi de dincolo de Arad, din România. Problemele puse de o asemenea chestiune sunt variate şi decisive căci numeroşi sunt oamenii de teatru ce consideră că nu există regie decât în contextul teatrului clasic. Lupta cu clasicii e destinul regiei căci, cum spunea cu o frază foarte frumoasă un mare regizor, Peter Sellers, vocaţia regiei e de a trata apele murdare pentru a putea oferi un pahar cu apă curată. E scopul oricărui artist adevărat când încearcă să revitalizeze aceste opere bătătorite care sunt cel mai adesea operele clasice.

George Banu
preşedinte As. Int. a Criticilor de Teatru – Paris

În memoria afestivă a spectatorilor, dar, poate, într-o bună zi, şi într-o carte, scena acestui festival, onorată de artişti excepţionali şi de spectacole antologice, nu va putea fi confundată nici o clipă cu un sertar de arhivă,ori cu un document muzeistic. Ea se înfăţişează ca un organism viu, cu un discurs plin de interogaţii şi emoţii datorate clasicilor citiţi din perspectiva orizontului de aşteptare al omului de astăzi, frământărilor sau năzuinţelor sale estetice, a nevoii de a pleca de la teatru cu sentimentul tinereţii acestor texte şi al îmbogăţirii sale lăuntrice.

Ion Parhon
critic de teatru, director artistic al festivalului

Festivalul de teatru clasic s-a constituit într-un act de cultură însemnat, original. Semnalăm prezenţa unui paradox. Piese clasice sau clasicizate devin reprezentative pentru tendinţa novatoare a teatrului românesc, ele fiind aduse spre problemele contemporaneităţii. (…) Textul clasic reprezintă, sau după cum precizau marii mei profesori de la Universitatea bucureşteană, Tudor Vianu şi George Călinescu, un capitol fundamental al istoriei culturii. De aceea trebuie să ne întoarcem la clasici. Să-i desluşim într-un context estetic de cultură generală.

Valentin Silvestru
critic dramatic

Subliniez numai două aspecte: în primul rând, organizarea impecabilă. Totul a funcţionat ca un ceas. În al doilea rând – treapta estetică a festivalului. De obicei, festivalurile acumulează un balast de spectacole mediocre şi dacă în 8 sau 10 zile vezi o singură producţie foarte bună înseamnă că şi-au atins scopul. Dacă sunt 2 e noroc curat. La Arad, eu am văzut de la spectacole bune (şi singura excepţie confirmă regula) la extraordinare…

Cristina Rusiecki
critic dramatic „Teatrul azi“
Powered by handsome.ro