Cu:
Carol Ionescu, Blanca Doba / Ana Crețu, Adrian Nicolae, Nicoleta Hâncu, Alin Florea / Sorin Miron, Alexandru Pavel, Corina Moise, Monica Odagiu / Daria Pentelie, George Costin, Andrei Huțuleac
Fata Morgana este poate cel mai comic dintre textele lui Dumitru Solomon. Publicată în 1978, piesa a fost scrisă în anii unei crize morale agravate, când lupta cu cenzura se ducea tot mai greu. Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, piesa este o satiră puternică ascunsă sub vălul umorului de situație și de limbaj. Ingenioasă, cu personaje realiste care tind uneori și spre fantastic și absurd, piesa nu s-a demodat deloc. Natura umană a rămas aceeași. Dar pentru spectatorul de azi, întoarcerea cu 40 de ani în urmă adaugă piesei un plus de savoare – un detaliu abil exploatat de reputatul director de scenă Victor Ioan Frunză și cu ajutorul decorului de minuțioasă reconstituire al Adrianei Grand.
„Fata Morgana, „o comedie polițistă cu milițieni”, așa cum apare pe afișul spectacolului, este o provocare. E o comedie spumoasă, construită ca la carte, urmând o matematică a comediei, cu o tehnică impecabilă, așa cum astăzi, când culmea!, comedia e atât de la modă, n-o mai face aproape nimeni. Și dincolo de superba construcție comică, spectacolul este, în cel de-al doilea plan, o interesantă satiră la adresa unei lumi în care nimic nu se schimbă în esență, o lume caragialiană, pe care Dumitru Solomon o observă cu aciditatea comico-amară a secolului 20, în care comunismul mai toarnă încă puțină culoare. Căci Fata Morgana pare o extensie ceva mai acidă a „Bacalaureatului” lui Caragiale. Iar montarea lui Victor Ioan Frunză plasează textul într-o atemporalitate absolut benefică, ce vorbește despre umorul – teribilul umor – al unei societăți în care corupția se încăpățânează să înflorească în orice mediu și la orice nivel” (Monica Andronescu, revista Yorick.ro)
