Prezentare

„Se spune că, la 25 de ani, cuplurile care trec testul timpului merită să celebreze „nunta de argint”. Este şi cazul Festivalului Internaţional de Teatru Clasic Arad, care sărbătoreşte în 2019 un sfert de veac de existenţă, o căsnicie durabilă între Teatru şi Publicul său. Cu înţelepciune, trăinicie, demnitate şi maturitate. Şi, ca-n orice căsnicie, avem de toate: iubire şi ură, râs şi plâns, bucurii şi primejdii. Asta şi încearcă să reflecte selecţia celei de-a XXV-a ediţii FITCA, în care se regăsesc o sumedenie de poveşti de dragoste şi viaţă: de la idile de tinereţe până la nunţi sau căsătorii. Şi o varietate de forme artistice, mergând de la spectacol non-verbal până la musical, de la one-man show până la mult căutata complexitate a trupei de teatru.

Se mai spune, în unele mituri egiptene, că oasele zeilor sunt din argint, iar carnea din aur. Într-acolo tinde şi Festivalul nostru: să-şi păstreze puritatea argintului şi să capete strălucirea aurului.”

Maria Zărnescu, critic de teatru, selecționerul FITCA 2019

Festivalul
Internațional de
Teatru Clasic
Arad 2019

9-18 noiembrie 2019
Ediţia a 25-a

 

SELECŢIA

1. Căsătoria de N.V. Gogol, regia Alexandru Mâzgăreanu, decorul Andreea Săndulescu, costumele Alexandra Mâzgăreanu, Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

2. Colivia cu nebune de Jean Poiret, în românește de Adrian Solomon, dramaturgia Adrian Nicolae, versiunea scenică și direcția de scenă Victor Ioan Frunză, decorul și costumele Adriana Grand, Teatrul Metropolis, București

3. Cum vă place de William Shakespeare, regia:Nikita Milivojevic , Coproducție: Teatrul Național Niș Serbia și Teatrul din Kruševac Serbia

4. Familia Addams, libretul Marshall Brickman & Rick Elice, muzica și versurile Andrew Lippa, traducerea și adaptarea textului Carmen Stanciu, traducerea și adaptarea songurilor Alex Ștefănescu, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu, decoruri Sabina Spatariu, Teatrul Excelsior, București

5. Fata morgana de Dumitru Solomon, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, decorul și costumele Adriana Grand, Teatrul Dramaturgilor Români, București

6. Jocuri în castel de Ferenc Molnár, regia Méhes László, Teatrul Național Pécs, Ungaria

7. Legături primejdioase de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu, decorul și costumele Cristina Milea, Teatrul Mic, București

8. Mihăiță. Reconstituirea unei vieți. One-man show cu George Mihăiță, Teatrul de Comedie, București

9. Moș Nechifor, după „Moș Nechifor Coțcariul” de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, costumele Manuela Pungan, Teatrul ACT, București

10. Nouă piese de teatru remixate. Concert one-man show cu Alex Ștefănescu, unteatru, București

11. Nunta lui Krecinski, după A.V. Suhovo-Kobîlin, regia Mihai Bendeac, scenografia Iuliana Vîlsan, Teatrul de Comedie, București

12. Salba dracului, după texte de Vasile Alecsandri, regia și scenografia Alexandru Dabija, Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați

13. Scufița verde de Claudiu Sfirschi Lăudat, regia Ștefan Lupu, scenografia Adrian Damian, costumele Bianca Ilonca și Veronica Tamaș, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad // premieră în festival

14. Steaua fără nume, un spectacol nonverbal după piesa lui Mihail Sebastian, regia Alexandru Mâzgăreanu, decorurile Raluca Alexandrescu, costumele Alexandra Mâzgăreanu, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț

 

Seneca spunea că „Viața este ca o piesă de teatru, nu interesează neapărat cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat”.

Privind „în oglindă” cuvintele filozofului grec, am putea spune același lucru și despre o piesă de teatru. Și cu atât mai mult despre un Festival de Teatru Clasic precum cel ce urmează să-și deschidă cortina la a 25-a ediție, în noiembrie.

Ne așteptăm, ca la toate evenimentele culturale arădene organizate sau susținute de Primăria Municipiului, la un adevărat regal artistic, cu o audiență pe măsură, căci arădenii sunt oameni care apreciază frumosul și valoarea artistică și fiindcă ei sunt dintre aceia care au înțeles că teatrul este ca o școală în care viața este condensată la un timp limitat din care poți învăța multe atunci când cade cortina.

Să ne bucurăm, așadar, și să așteptăm ridicarea cortinei!

Călin Bibarț,
Primarul Municipiului Arad

“2019. Anul în care Festivalul Internațional de Teatru Clasic (FITCA) împlinește 25 de ani. 25 de ediții. Timp în care am avut parte de montări speciale. Întâmplări teatrale deosebite. Povești cuceritoare. Și ARTIȘTI. Actori, regizori, scenografi, muzicieni. Oameni de teatru care au adus la Arad, în mai bine de un sfert de veac, bucuria SPECTACOLULUI. Bucuria actului artistic construit inspirat. Artiști care au adus la Arad, bucuria întâlnirilor între spectator și creator, între acei doi poli ai emoției artistice, generatori de experiențe teatrale de neuitat.

La mulți ani, FITCA! Mulțumiri ție și creatorilor tăi, de acum și de la începuturi. Mulțumiri celor care te-au admirat și susținut, celor care au cules, de-a lungul timpului, aplauze la scenă deschisă, dar și celor care, din spatele scenei, te-au ajutat să crești!”

Bogdan Costea,
Director FITCA 2019

 
Despre bucurie…
    În ziua când am răspuns invitației onorante de a mă implica în bunul mers al festivalului arădean, ca director artistic, timp de aproape un deceniu, între 2002 și 2010, mi-am amintit de căldura cuvintelor regretatului meu frate, Victor Parhon, aflat în această ipostază până în anul trecerii sale în eternitate, cu privire la carsimaticul public de aici, la emoția sa neînchipuit de puternică, la trăirile unor adevărați și fideli prieteni ai scenei și ai valorilor pe care aceasta le cultivă. Astăzi, privind în urmă, înțeleg și faptul că poate nu aș fi reușit să împlinesc în bună parte năzuințele cu care am pornit la drum, dacă nu aș fi ajuns în timp să mă îndrăgostesc efectiv de acest oraș minunat, de noblețea lăuntrică, necăutată a trăitorilor lui și de sensibilitatea uneori chiar incendiară a publicului grăbit să-și manifeste prețuirea nu numai când intră în contact cu valorile consacrate ale artei spectacolului. În fine, pentru că fiecare festival nu se poate încheia fără mulțumirile adresate forurilor locale sau centrale, ordonatorilor de credit și sponsorilor, aș începe și aș încheia cu gândul că evenimentul arădean dedicat teatrului clasic n-ar fi existat, dacă nu ar fi fost… inventat și sprijinit în mod exemplar de către domnul Ovidiu Cornea, om de teatru și prieten de o aleasă alcătuire, de dincoace și de dincolo de cuvinte, iar eforturile organizatorilor nu ar fi fost și ele mereu și mereu răsplătite prin respectul și gratitudinea unor eminenți reprezentanți ai vieții spirituale arădene, în frunte cu dna prof. univ. dr. Lizica Mihuț, rector al Universității „Aurel Vlaicu”.
    Printre momentele de vârf ale selecției, de certă performanță, de vădită satisfacție oferită spectatorilor în cele aproape zece ediții de festival, s-au numărat creațiile unor importanți regizori ca Yuri Kordonski, cu „Unchiul Vanea” de la Teatrul „Bulandra”, ivit la început de mileniu și de implicare a mea în maratonul arădean al „teatrului clasic”, Silviu Purcărete, cu spectacolele „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”, de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, și „Pilafuri și parfum de măgar”, de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, Mihai Măniuțiu, cu „Exact în același timp” de Gellu Naum, de la Naționalul clujean, cu „Iubirea Fedrei” de Sarah Kane, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, și cu „Bacantele” după Euripide, la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Alexandru Dabija, cu „Cinci piese scurte” de Eugène Ionesco, sau cu „Pyrasmus & Thisbe 4 you”, la Teatrul „Odeon”, Victor Ioan Frunză, cu „Deșteptarea primăverii” de Franck Wedekind, și „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, sau cu „Istoria comică a doctorului Faust”, realizată prin compararea unor texte de Goethe, Variot, Marlowe, Paul Valéry, A. Jarry, veritabilă premieră artistică și culturală în spațiul nostru teatral, înfăptuită la Teatrul de Stat din Baia Mare, Bocsardi Laszlo, cu „Romeo și Julieta” și „Omul cel bun din Seciuan”, de la Teatrul „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe, Dragoș Galgoțiu cu „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, oferit de Teatrul „Odeon”, Vlad Massaci, cu „Avarul îndrăgostit” după Molière, pe scenariul lui Cristi Juncu, la Teatrul de Comedie, și cu „Platonov” de Cehov, la Teatrul „Nottara”, Lucian Giurchescu cu „Galy Gay” de B. Brecht, realizat la Teatrul de Comedie, Felix Alexa cu „Visul unei nopți de vară”, montat la Teatrul Național „I. L.Caragiale” din București, Horațiu Mălăele, cu „Măscăriciul”, în calitate de regizor și actor, după Cehov, pe scenariul lui N.Urs, spectacol realizat la Teatrul „Bulandra” și precedat de un strălucit succes în turneul internațional cu Catedra europeană de teatru la New Delhi, Singapore, Sidney, Seul, Shanghai și Beijing, Radu Afrim cu o foarte modernă lectură scenică a piesei „Jocul de-a vacanța” de M.Sebastian, întrupată la Teatrul de Stat din Baia Mare, Petru Vutcărău, cu „Salonul nr.6” de Cehov, pus în scenă la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, Dan Puric și trupa Passepartout, cu „Don Quijote”, preluat de Naționalul bucureștean și aplaudat frenetic în turneul întreprins la Berlin, Londra, Paris, Madrid, Alcala de Henares și Viena. Un loc distinct și distins l-a ocupat pe scena acestui festival întâlnirea cu maestrul Victor Rebengiuc, în „Legenda Marelui Inchizitor”, după Dostoievski, în regia regretatului Radu Penciulescu, spectacol onorant și onorat de gazde prin acordarea distincției Bene Merenti acestui reputat actor, adevărată legendă vie a teatrului nostru.
Dincolo de titluri, de imaginea sălilor pline și de aplauze, se află aprecierile elogioase ale unor personalități de frunte ale scenei culese după spectacole. Dorina Lazăr: „Am venit la Arad cu o mare, cu o foarte mare bucurie, căci este singurul loc unde valorile certe ale teatrului clasic se pot întâlni într-un context performant și sărbătoresc, în fața unui public admirabil. Există aici un respect, o eleganță, un spirit de colegialitate și reverență față de teatru pe care nu le-am mai întâlnit în multe locuri” . Victor Ioan Frunză: „Am participat în trei rânduri în festivalul arădean, mai întâi cu Călătorii cu dricul, de Raymond Husse, apoi cu Visul unei nopți de vară, de Shakespeare, iar în acest an, cu versiunea inspirată de Faust. Mă impresionează puternic și mă bucură faptul că spectacolele pe care le-am adus sau pe care le-am văzut aici nu sunt deloc clasice în sensul cumințeniei și al ilustrării comode a textului. Dimpotrivă ! În mod paradoxal, ele sunt mult mai moderne și mai provocatoare decât multe dintre spectacolele pe texte contemporane găzduite de scene cu mari pretenții”. Dan Puric, actor și regizor : „Ca și la spectacolele Toujours l’ amour și Visul, am întâlnit aici excelente condiții de joc, spectatori entuziaști – nu conservatori, ci de o binevenită mobilitate intelectuală, și o atmosferă sărbătorească, vie, dinamică, așa cum merită teatrul clasic, în general, teatrul de foarte bună calitate”. Achille Roseletti, regizor italian, prieten constant al festivalului arădean, din păcate, plecat dintre noi : „Sunt invidios pe Arad, pentru acest festival. El oferă o extraordinară șansă de a vedea texte celebre în interpretări noi, provocatoare, antrenante, așa cum mi s-a părut și spectacolul electrizant al lui Dan Puric, și reprezentația seducătoare cu texte mai puțin cunoscute ale lui Eugène Ionesco. Vin de mai mulți ani la acest festival și cred că el slujește foarte bine și dramaturgia de pe afiș, dar și valorile artei spectacolului”.
Dincolo de toate acestea, există câte o istorioară nu mai puțin semnificativă legată aproape fiecare de un succes demn de a fi păstrat în memorie. Astfel, spectacolul cu Unchiul Vanea pur și simplu „căzuse de pe afiș”, când bunii mei prieteni Ducu Darie și Irina Petrescu m-au înștiințat că, la data respectivă, această capodoperă scenică va fi prezentă în Mexic ! În cinci zile de chin, cinci nopți de coșmar și zeci și zeci de telefoane, plus riscul de a-l îmbolnăvi de supărare pe domnul Cornea, am reușit amândoi să amânăm tot festivalul cu o săptămână, spre a culege în schimb o seară antologică de bucurie cosmică pentru toți cei aflați în sală și pe scenă, la spectacolul trupei admirabile de la „Bulandra”. Spectacolul de la „Odeon” cu Portretul lui Dorian Gray era și el aproape de a ieși din calcul, căci actorul Dimeny Aron, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, se afla aproape de o premieră la sediu, iar directorul și regizorul Tompa Gabor abia în ultima clipă s-a decis să-i permită plecarea la Arad pentru 24 de ore! Asta în vreme ce valorosul interpret stătea ca pe ghimpi, spunându-ne că ar veni „cu mașina lui noaptea, chiar și pe jos, căci sora și rudele din Arad abia așteaptă să-l vadă într-un spectacol-eveniment”. O surpriză minunată s-a petrecut cu spectacolul lui Silviu Purcărete cu piesa Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului. Inițial, craiovenii au spus că nu pot juca în spațiul oferit de scena arădeană. Nu și-au imaginat că îi va aștepta o sală ”impozantă” din zona industrială, cu scenă și gradene învăluite de un alb strălucitor și îmbietor, care l-a făcut pe Valer Dellakeza să spună : „Nici în străinătate nu am avut parte de așa ceva…”
În loc de vreo încheiere la aceste gânduri, rog și mă rog ca edițiile viitoare ale Festivalului de la Arad să se înnobileze mereu prin adevărul potrivit căruia, înainte de orice, teatrul înseamnă Bucurie.
Ion Parhon,
director artistic şi selecţioner al FITCA 2002-2010
discurs transmis cu ocazia a 25 de ani de FITCA
9 noiembrie 2019