Distribuția:
Profesorul – Andrei Merchea Zapotoțki
Necunoscuta – Cristina Mihăilescu
Domnișoara – Ecaterina Hâțu
Domnul – Mircea Postelnicu
O pensionară – Gina Gulai
O altă pensionară – Cătălina Ieșanu
Cea de-a treia pensionară – Loredana Grigoriu
Șeful gării – Dan Grigoraș
Ajutorul șefului de gară – Emanuel Becheru
O elevă visătoare – Cătălina Bălălău
O elevă silitoare – Corina Grigoraș
Poștașul/ Un domn periculos – Valentin Florea
Într-o lume a comunicării generalizate, pe multiple canale și prin diverse tipuri de limbaj, exprimarea corporală poate fi un mod sincer de a-ți comunica atitudinile și sentimentele.
Piesa lui Sebastian devine sugestie pentru o viziune teatrală exprimată prin limbajul nonverbal, asumată de regizorul Alexandru Mâzgăreanu. Gesturi, situații luate din cotidian devin insolite prin transpunerea pe scenă, alcătuind povestea unei lumi.
„Limbajul nonverbal. Nu este dans, nu este pantomimă, este un limbaj al acțiunilor. Este actorul «descoperit», lipsit de sprijinul textului. El singur, care acționează condus de fiecare gând și situație în parte. Cu toții ne-am pus într-un «disconfort» creativ din care să rezulte o performanță artistică. Prin acest tip de limbaj, spectacolul se distanțează ușor de piesa lui Mihail Sebastian, punând în valoare o latură stranie și deosebit de poetică. Plecând de la replica «Nicio stea nu se abate din drumul ei», am construit un spectacol despre o lume mică, rămasă în loc și condamnată la stagnare.” (Alexandru Mâzgăreanu, regizor)
Alexandru Mâzgăreanu duce până la capăt bătălia tinerilor regizori cu textul lui Mihail Sebastian. Paradoxal, însă, este una dintre cele mai fidele recitiri şi rescrieri după acesta. Regizorul desface ca la carte textul (inclusiv extra-textul) şi recompune totul în imagini, mimică şi gest, muzici. Actorii îi sunt alături şi se bucură de acest disconfort creativ la care se supun întru performanţa artistică a limbajului non verbal. (…) La Teatrului Tineretului Piatra Neamţ, Steaua fără nume este un spectacol rafinat, atent lucrat, deopotrivă comic şi poetic. Un spectacol de la care pleci cu zâmbetul pe buze şi, în ciuda mesajului final, c-un licăr de speranţă. Dacă nu pe plan personal, măcar în mai binele teatrului din România.
(Maria Zărnescu – „Umor și lirism în teatrul lui Sebastian. La Piatra Neamț”, Revista yorick.ro, nr. 436, 29 ianuarie 2019)
