Werle – Victor Rebengiuc
Gregers – Şerban Pavlu
Bătrânul Ekdal – Constantin Cojocaru
Hialmar Ekdal – Gheorghe Ifrim
Gina Ekdal – Manuela Ciucur
Hedvig – Ioana Anton
Relling – Adrian Titieni
Scenografia – Octvian Neculai
Light design – Alexandru Darie
Sound design – Aurelian Stoleriu
O perspectivă unică a fundamentului existenţei umane, RAŢA SĂLBATICĂ ilustrează perfect anumite teme şi idei controversate, dar de certă actualitate atât în timpul lui Ibsen cât şi în prezent. Înţelegem din piesa aceasta că nu întotdeauna adevărul e necesar, iar justiţia nu întotdeauna e justă. Familia Ekdal atinsese un oarecare echilibru în existenţa-i cotidiană, chiar dacă viaţa se desfăşura sub imperiul unei uriaşe minciuni care, odată ce este dezvăluită, dezlănţuie de fapt tragedia.
RAŢA SĂLBATICĂ este un autentic exerciţiu de teatru modern, prin conţinut şi prin fina analiză psihologică a personajelor, dar mai ales prin constantele referinţe la trecut, un trecut care bântuie prezentul protagoniştilor şi îi împiedică să-şi trăiască clipa şi să viseze la viitor.
Regizorul Peter Kerek se apleacă atent pentru descifrarea în profunzime a textului prin urmărirea provocatoare a evoluției fiecărui personaj și își alege o distribuție de aur. Regizorul Peter Kerek adaptează discret piesa, reduce personajele din planul secund, oferind teatral esența textului printr-o ireproșabilă analiză psihologică a celor ce se confruntă dramatic pe drumul existenței cu imposibilitatea de a afla căi salvatoare prin respectarea adevărului și moralității. Ileana Lucaciu
Cât contează adevărul şi cât auto-iluzionarea în existenţa unui om? Cât se pierde atunci când se câştigă un strop din cunoaşterea realităţii? Cât se câştigă atunci când se mai pierde o zi trăită la adăpostul propriului castel de nisip? Mihai Brezeanu
Rața sălbatică e un spectacol curat, lung, dar nu lungit, care-i conferă lui Ibsen o contemporaneitate naturală derivând din universalitatea scrierilor sale, nu căutată. Deopotrivă, cursivitatea aproape spartană, vetustă, aparent fără intervenție regizorală, a narațiunii e în spiritul abordării dramaturgului, care folosise în mod deliberat un limbaj simplu, al clasei de mijloc, în scriere. Horia Ghibuțiu
Montarea de la Bulandra reprezintă o remarcabilă interpretare a unui text complex, de substanţă, o transpunere justă şi de mare calitate a unei lucrări aparţinând marii dramaturgii. Într-o perioadă când excesele sunt la ordinea zilei, e liniştitor să vezi că mai există artişti care, dacă tot optează pentru un text, încearcă să-l desluşească în spiritul şi litera lui, traducându-i astfel virtuţile perene. Răzvana Niță
